s-au spânzurat de lumină palmele noastre
cum se anină orașul noaptea de cer
să ne ținem strâns mâinile
să nu se vadă nimic!
cuvintele sunt doar geamanduri
sub care se unduiesc străzile

copiii au furat verdele
lăsându-ne o gutuie pe fereastră

aș vrea să adormim
la umbra unui melc într-o nucă
îți voi întoarce fiecare bătaie a inimii
ne vom înfige rădăcinile în neant
triști că am uitat ceva important
care ne-ar fi colorat viața

cei întorși povestesc despre tunelul irizat
noi ne vom pregăti contemplând toate apusurile