E ca și cum ai mirosi o floare de plastic,
Ca și cum te-ai bucura de ploaie-n deșert
O cărare ce nu duce nicăieri,
De care ești dependent.
Influența-sublimă de nori morți
Mă îndeamnă să-ți scriu, să admit
De-aș fi schelet și m-aș ține în oase
Nu te-aș mai căuta.
Scrâșnet de dinți, pauză
Cremene lovind sec
Fulger ce taie
Adânc.