Freamătul frunzelor mă urlă printre copacii ăstia seci
ce-și exersează mersul dute-vino, forfota lor
calcă apăsat cărăruile pe care-mi plimbam
liniștea

m-au exilat

pe străzi goale de mine, în mijloc de drumuri,
exemplu negativ, și
din loc în loc,
pe trotuare
mi-au crescut radăcini cu betoane de jur împrejur

mi-au stins ochii
în praf
să nu-mi văd mâinile,
cioate, întinse
spre cer