Înot în adâncul cerului ca fulgerul în lumini risipite.
Îmi fierbe gândul inimii în minte și rațiuni sterpe
Leg aleatoriu în spirale ce urmează lui Eutherpe...
Vertigiu de cuvinte sorb și mă scufund înainte.

Pas lângă pas pășesc prin moarte cu îngerul firii
Și caut lumina dătătoare de nepieritoare speranță.
Sunt cai ce aleargă nesfârșind în această viață.
Mie îmi par a fi pești și pâini ai rodului înmulțirii.

Litografiind cu dalta sângelui în inima gândului
Pietre risipesc și din ele pavez drumul spre infinit.
Aștept clipa care arde puterea în cuvânt risipit
Și mă închipui apostol verde al celui nou răstignit.