A trecut mult timp și bați din nou la ușa mea,
crezi că va deschide cineva.
Pui mâna pe clanță încet o apeși
înăuntru ușor pășești.
Te uiți în jur, totu-i obscur
mai faci un pas,
te lovește un miros înțepător de regrete și alcool.
Vezi…
cămașa mea preferată, șifonată, aruncată pe hol
stau în mijlocul camerei cu umarul gol,
se vede o parte din tatuajul pe care mi l-ai facut
în ziua când ne-am cunoscut.
În jurul meu doar sticle goale, pahare murdare,
geamurile acoperite cu ziare, pe perete numele meu lângă al tău
poze rupte aiurea aruncate, cioburi de la rame sparte, în mână o poză cu sânge pătată
cu un chip necunoscut,
imagine care mă duce în trecut.
Iau scrumiera o trântesc de perete,
în cameră doar fum, scrum și un dor nebun.
Seringa și cureaua pe pat, caut prin buzunare un ultim ac.
Intri în cameră mă vezi, sar și te îmbrățișez.
Cu o voce tremurând îți spun: ”tot ce am avut împreună a fost frumos,
vreau să-ți mulțumesc și…
și să-ți zic că te iube…”