Privesc umbra pădurii. Din margini
Nouri se-tind ca stoluri de pești.
Cu ființa mea plutesc peste pagini.
Peste apă din apă umbre îmi cresc.

Ziua cu mine învie o mie de gânduri,
Ca aroma serii din teiul de mai.
La iatacul rostirii în rânduri
Eu uit să mai urc, tu să mai stai.

Murmur gângav târziu despre pace.
Un val piere într-un golf sufletesc.
Cuvântul în pumnal se preface
Și despică zenitul în centrul ceresc.