motto:
“Vocea nu se apropie de acesta și nici mintea nu îl poate ajunge.”
(Taittirǐya-Upanișad)


era liniște cât să frângi pe din două distanța
de parcă poeții muriseră toți în pat de salcâm înflorit
și ploua cu stropi calzi ca din geană de femeie frumoasă

doream să vă spun despre mine dar nu-mi aminteam
de unde veneam și-ncotro risipirea
mâinile mele și gura și oasele mele zideau
în arpegii de mirt
așteptări

o pasăre albă tivise cu marginea aripii luna
trupul ei fără umbră n-a fost
niciodată vânat de cuvânt