E frig, e soare, nu-i zăpadă,
Nu-s flori, nici păsări să mă vadă
Cum eu, în parcul azi pustiu,
ÃŽn peisajul plumburiu,

Gândesc la prima mea iubire,
Pe banca udă de sub nuc
Și în a mea închipuire
Fantasma dragă readuc.

E frig, e soare, nu-i zăpadă,
Nu-s flori , nici ea nu-i, să mă vadă...
Și-așa mă prinde-a serii geană

Și tremur ca și frunza-n nuc
Și-ntr-un târziu, tăcut, mă duc
Chemând-o-n gând pe-a mea ileană