Iar mi se-ncurcă firul vieții
Și sufletul mi se destramă
Cînd mi se fură anii,bieții,
Fără să bag măcar de seamă.


Mă înconvoi de azi pe ,mîine
Un gând amar mușcat în pâine
De dau binețe iar luminii,
Aud cum țipă mărăcinii!


Mă izbește ploaia-n maluri
Și vântu-mi suflă peste plete
Mă chinuie iubirea-n valuri
Ne mai privim pe îndelete?


De zăbovim o clipă totuși
Să ne strivim între retine
Ne convertim în flori de lotuși,
Și încă mai plutim - e bine!