Cu liniști vine noaptea-ndoliată
De întunericul plutind în toate
Iar printre nori nici luna nu mai poate
Să verse raze-n chipul tău de fată.

Chitara, sub balcon, lumină scoate
Din sunete, spre dama adorată
Și melodia-i tainic devorată
Pe balustradă rezemată-n coate.

Dar vremuri trec, uitați sunt trubadurii
Femeia cere drept de-a fi bărbat
Pe-amorul ei feciorii nu se bat
La marginea stufoasă a pădurii.
Iubito, din trecut revino umbră
Ce-n fald bogat de rochii albe umblă.