pașii tăi se aud pe trepte
bocancii
evită preșul de la intrare
plini de noroi calcă pragul

câteva pietricele dintre crestele bocancilor
se răsfiră pe parchetul prospăt lacuit

și tu iubire
nu ți-ai pierdut obiceiul
de a năvăli în interiorul meu
ca o furtună în clepsidra așteptărilor