spun umbră
așezându-mi gândurile în trepte
fără să urc
să cobor
simplu
iată-mă așezat turcește în sufletul tău
copilăresc ușor
prin membrana secundei
în linii drepte

îți deschizi ochii larg
a pui de vrabie
încrustând rugăciuni
pe umerii plopilor
apoi cuvântul
rotire suplă
scâncet de sabie
și liniștea pietrei
adormind
în inima gropilor