ÃŽn zile sumbre cu ploi
Natura parcă-i moartă
Doar ploaia cerne picurii
Plini de viață în cădere
Număr o sută de mărgele
Pe sârma întinsă pentru rufe
Câte una se desprinde
Lăsând locul liber
E-o ploaie mocănească
Sub cerul de cenușă
Unde-i freamătul vieții?
Unde-i cântul păsărilor?
Oamenii sunt șomeri
Ascunși după perdele
Privesc neputincioși
La plictiseala ce umezește
Verdele mișcat de-adieri
ÃŽntorc privirea-n dreapta
Crește varza parcă văzând cu ochii
Îi priește vremea mohorâtă
Să-mi asemăn viața cu o varză?
Dar mie nu-mi place ploaia
Nu-mi place nici politica
Dacă aș avea posibilitatea
AÈ™ locui deasupra norilor
Sau poate locuiesc deja