Cu gând rău Dragonul norilor
Aruncă flăcări pe pământ
Pustiește rodnicia
Răzbunându-și soarta

Coada lui
Uragan neiertător aspiră
Agoniseala omului pașnic
O distruge
Aruncând-o hăt departe

Nu cred că poate să plângă și
Nici nu va putea vreodată

Ploile furtunoase ce cad
Asupra nevinovaților oameni
Sunt spumele de nervi
Precipitate de la gura-i de foc
ÃŽn Valea Fericirii
Pe care o schimbă-n iad în două clipe

Dragonul norilor
Nimeni nu l-a domesticit
A rămas nesupus voinței noastre
Nesupus va rămâne