iar oamenii cască ritmic gurile dinapoia geamurilor
sucul muzicilor printre dânșii
în loc de aer sau de iubire
scaune în poziții nefirești;

seara dansantă ne ascute oasele,
ne îngroașă mușchii
apoi începem să descriem așa ceva
textual
sexual
maniaco-depresiv
textil. Un fel de armonie ținută cu de-a sila
cu gelatină la plic.

Iar eu în buricul acesta,
împodobit cu dantelă și ghiul,
am o altfel de fervoare
și zeul când mă cuprinde așa mă învârte o dată
ca pe-o bancnotă plasticată
rătăcită într-un nod feroviar
dintr-un decolteu silfid.