Fluturi de gheață roiesc peste întinderi grizonate;
lumina se descompune în culorile curcubeului când le atinge aripile
și retina înregistrează fenomenul ca un aparat fotografic;
fulgere neuronale pe cerul cenușiu
devorează abisul cunoașterii și umplu golurile din memorie;
elasticitatea timpului și spațiului domină mecanismul universului,
mișcarea este circumstanțială și depinde de factori imprevizibili;
doar gândul poate să atingă starea apriorică,
momentul când Creatorul s-a hotărât să-și înfăptuiască visul în 6 zile;
exuberanța iluziilor recidivează cu fiecare clipă în care rațiunea o sesizează;
măreția vieții poate fi evaluată
doar prin comparație cu întunericul care îi urmează,
triumfă numai relativitatea proceselor
și descompunerea în particule a tot ce reprezintă un întreg;
suntem aici și totuși nu știm unde ne aflăm,
presupunem că existăm pentru că existența nu are o definiție,
ea reprezintă ceea ce simțim.