îmi plăcea cum picura apa
în atelierul bunicului

mai mult din vina mea

acoperișului
i-am smuls șindrile
să-mi fac jucării preferate

împărțeam vina pe din două cu ploaia
o consideram surioara mea cea mare

tocmai venise de la oraÈ™

îmi mângâie creștetul cu
vârful degetelor lichide

ridicând ochii spre ea
îmi însoțeam privirea
c-un zâmbet de mulțumire

atingerile degetelor ei
cu-adevărat erau
binecuvântare florilor

lăsase amanet un deget
în gaura acoperișului
prin care se scurgeau
picăturile inocenței
izvoare visărilor mele

ce păcat

doar o băltoacă
în mijlocul atelierului

s-a dus ploaia

s-au evaporat visele