sunt furioasă,aș mușca
obsesie prostească în mintea mea
singurătate piază rea
mă umilești cu firea ta
fruntea sus și fă asa
cum trebuie și ești dumneata
un om ce daruie și nu vrea
de la nimeni ceva
strivește dragostea căci ea
nu poate alunga durerea
ce-ți sfâșie inima
du mai deperte crucea ta