Esti pentru mine cer albastru, esti leganatul valului pe mare,
Esti necuprinsul visurilor mele si curcubeele de dupa ploi,
Cu tine ma transform oricand in pasare pierduta-n departare,
Sa uit cand pleci, sau cand revii, cand se impart tacerile la doi.

Te-mbratisez, nevinovat fiind, de frumusetea gestului facut,
Pe umeri, genele-ti saruta, pierdute mangaieri de altadata,
Si-n par stralucitoare stele, in evantai de raze au crescut,
Facand aceasta-ntrepatrundere sa fie, o armonie sincera, curata.

In gand iti spun atatea lucruri si sanii ti-i strivesc de luna,
E prea frumos la noi in suflet si prea tarziu ca tu sa pleci,
Doar maine-n zori tacerea noastra, va indrazni din nou sa-ti spuna,
Ca dincolo de orice noapte, raman amurguri singure si reci.