( flăcări avortând iubiri speciale)



nu n-am uitat, am iubit fiecare în privire cu stele
renășteau pentru noi răstimpuri cu bunii parohi,
trupurile desenau printre plante florale dantele,
dansau copacii printre noi știindu-ne perechi.

primăveri ne așteptau ca mugurii de tandri,
dar iarna marii pumni creșteau dublați de arme,
moartea se afunda după comori prin noi ca prin scafandri
se înmulțea în viduri, grăbită la ruine să ne sfarme.

mii de ani am tor pierdut iubiri ce azi puteau fi genii.
dar mai putem prin infinit de cuget și compasiune,
crește iubirea cât muntele Omul triumf încărcat de milenii,
mai putem fi întregul a cinci continente ca o mare minune.