vulturi imenși
norii pradă pe cer
măruntaiele soarelui însângerate
și se strivesc sub aripile lor
plăpândele cuiburi cu pui de lumină

jos lângă frig
încă sunt zbuciumări
le au și oamenii dar și pământul
încă se nasc viitoare dureri
și viitoare inimi împovărate

ce jale-i toamna
chiar dacă poți
încă spera într-o casă
ori într-o curte cu pomi obosiți
cu frunze ridate cărunte