seară
o alta desigur
singură ca și mine
a plecat și tehnoredactorul la revista bravo
lui îi e bine și mi-a mulțumit
pentru tot ce-a învățat
parcă nu mai sunt singur
recunoștința lui a deschis calculatorul
și scriu

poate nu o să citească nimeni acest gând
curând se face din nou seară
și noaptea mă chinuie
așa cum făcea un vecin al meu
cu propriul câine
până la mușcat
remușcarea

mereu îmi spunea un prieten
când îi scriam ce pustiu mi-e sufletul
terfelit de reproșurile uitate
că... din pasul cadențat și vechea gardă
au rămas doar tălpile

tună
începe să plouă că poate nu-mi ajungeau
fulgerele cu bip și vântul ce parcă mă bate
pe umăr arunc un rucsac
sting lumina din redacție
am scris ultimul impact.