așa aș despărți lumea

între mine și restul, un cutremur de cuvinte nespuse, un cimitir întreg de interjecții căzute la datorie
pe când un ridicat din umeri și consoane ar fi creat conversații întregi - mediocre? sau poate chiar de-aici mai concrete

nu pot să pun mâna pe silabe
ca-re-va-să-zi-că
ce-o zice, de fapt tac prelung până la capătul meu și dincolo, acolo unde oamenii fac cunoștință, se cunosc sau nu

nu ne interesează asta, de fapt

dar mai presus socializează potolit sau abrupt pe subiecte fără predicat
într-o gramatică necontrolată a zâmbetelor pregătite îndelung peste zi, regretate peste noapte

oare unde eram eu în clasa a III-a primară, ne-au învățat să vorbim unii cu alții și eu am rămas la silabisit

într-o toamnă scriam prima mea poezie pe-o frunză și-o despicam pe ver-te-bre