Și s-a dus iubirea noastră
Transformându-se în scrum
Într-o noapte prea albastră
Iar eu sunt singur pe drum.

După mii și mii de vise
ÃŽn care noi ne-am iubit,
Ce par a fii interzise
De un timp mult prea cumplit.

Mă strecor pe strada udă
Unde ne plimbam mereu,
Nimeni nu poate s-audă
Cât îmi mai este de greu.

Stau singur plângând pe bancă
Și tot plouă ne-ncetat
Pe apă plutește-o barcă,
Iar afară s-a-nserat.