Viața ca un bulevard

Eram pe-un bulevard udat ,
De stropi de amintiri postume
ÃŽn care doar eu confundat ,
Mă regăseam în vechi albume .

Durerea celor de pe margini
Te zdruncină , când le citești ,
O filă-n care doar te clatini
Și-o alta-n care-mbătrânești .

Din cerul inundat de mare
Ce nici nu pare că se-neacă
Te naști , banală întâmplare
În tot această viață seacă .

Când mila începe-a mă ucide
Nici nu mai știu încotro merg ,
Pe-un bulevard care se-nchide
În amintiri care se șterg .

Și-n oglinda-a tot ce-a fost
Prin grele patimi caudine ,
Văd chipul celui fără rost ,
Ce seamănă leit cu mine .

Și schimonosit de ură ,
Scapă prin această ceață
O ultimă înjurătură :
Bulevardul ei de viață .