Oare, atât de aproape să fie?!
Viața de veșnicie
Și clipa unui destin final
Al celor de pe pământ
Sau poate, al Pământului,
Acest fir de nisip rătăcit
ÃŽn acest ocean infinit
Univers numit.
El, Pământul, leagăn dat
Și rămas,
Mii și mii de ani
Și călcat
În lung și-n lat
De muritori sărmani
De vanitoși suverani
Ce a fost și un popas
Pentru Fiul, Acelui ce ne-a creat
Și poate că acum ne-a uitat,
Că existăm
Și fremătăm
Cuprinși de spaime și angoase
Acum, când se zice,
Că ne apropiem de un fatidic moment de răscruce
Ce la fiecare ne poate aduce
La căpătâi o cruce
Pusă sau smulsă
De stihii străpunsă
Și rostogolită
ÃŽntr-un abis
Ce nu poate fi descris
Și după care totul s-a închis
Și din timp s-a desprins.

1-2 oct. 2010
Galați