Sub Soarele de Tangerină
-de MVB

Apune soarele solemn mângâietor
Pe adormirea zărilor întinse și albastre
Privighetoarea se caină tânguitor
Peste campiile amețitoare și sihastre

Și lacrimile ploilor nemigratoare
Ne dăruiesc un curcubeu de paradis
Și adierea vântului ușor de vară
Ne-nvălue pe noi încet în dulce vis...

Și amintirea-ncetu către ceruri zboară
Spre timpuri vechi pierdute în neant
Când eram tânăr și cu inima precară
Pe lume mă simțeam etern un emigrant

Mi-aduc aminte de o fată mândră
Ce-am vrut ca dragostea să-i dăruiesc
Și-am intrebat duios cu glasul dulce
"Cum pot iubirea să ți-o dovedesc?"

Și mi-a șoptit cu zâmbetul pe buze
Și c-o privire rece ce veșnic n-am uitat
"Adună frunzele în vântul cel mai aprig
Și inima-ncălzește-n oceanul înghețat."

Și mă trezesc din vis cu lacrime pe față
Dar le ascund pripit când chipul ți-l descopăr
Tremurător mă pierd în amețirea dulce
Când buzele fierbinți cu-a mele ți le-acopăr

Și te intreb pe tine: "Cum să-ți arăt iubirea
Ce mistuie în mine și cel mai dulce dor?"
Tu mă privești duios, îmbietor și gingaș
Și glasul tău răsuna ca un ecou în zbor:

"Poți să m-afunzi în dragostea divină
Și să uităm de timp, de viață și nevoi
Să ne iubim sub soarele de tangerină
Și frunze ruginite să cadă peste noi."

MVB @11/24/2010