sunt coleric. dacă nu crapă inima când fierbe sângele pucioasa-i un fel de prișniță.
zece irisuri mă privesc de pe fiecare deget. îmi spun că dragostea poate la fel de
bine să însemne și lac de unghii. tăiate întotdeauna elegant. cât să simți pe carne
cum se comprimă aerul în apropierea clapelor. iar atingerea aceasta să te vitalizeze.
ca pe un scandinav gândul unei încăierări pe cinste. cu ceilalți confrați. amatori ca
și tine de mediatizare. mai puțin de a fi înțeles. mai ales când nu ești frumos. nici
înalt. „mda, nu scrii atât de rău” ar gândi jurații concursurilor de literatură. dar uite
ce nuri promițători de suplicii are do’nșoara. sau vreo durdulie cocoloșită de atâția
lectori bălește la gândul că tânărul cerb din fața ei ar putea s-o monteze. și culmea
e singura ocazie când ciutanul acesta e la cheremul ei. poate că nu va duce gândul
până la capăt. cum s-a mai întâmplat. dar o fantezie cu palma ascunsă între coapse
tot e ceva. ah! ce verb viril! ce sens! ce forță de pătrundere!

(respiro. reprize scurte și intense. un do diez minor. în cheia fa desigur. din ciclul:
armonii pentru mâna stângă).

n.b. cazurile fericite sunt rare. puneri în scenă sau ecranizări. nu te muți în cartier
de fițe. dar te scoate din foame. vrei să dai lovitura cu adevărat? o arzi cu coiful
tău de viking pe la petreceri. cine nu recunoaște un textier pentru maneliști?

(maestre: do mi sol)

halesc asfaltul caii mei putere
în caz de accident mut zebrele în rai
sunt cămătarul vieții bag suta și scot mia
vă-ngrop mânca-v-aș în ghirlande de hawaii
feriți-vă de brațul încruntat ca o sprânceană
mușchiul acesta-i format pe fier vechi
nici cuprul nici argintul nu-i rezistă
ba a răpit chiar și fecioare din serai
ca să le dea o gaură-n urechi

desigur șukarește pot să spun: doar sârma-n nas face un porc mai bun







_______________________________________
* mulțumesc doamnei Nache Mamier Angela pentru inspirație