Ceața

Mi-e dată ceața ca să rătăcesc,
sau doar o pildă să primesc
binele de rău să îl deosebesc?

De vreau în zări ca să privesc
nu văd și nervii-mi obosesc,
iară cu mintea strâmb gândesc.

În jur mi-e frică să pășesc,
nu vreau din grabă să greșesc
ci o s-aștept, e mai firesc.

Ceața, temerile - călătoresc
și vorbele în vânt gonesc,
e bine să le cumpănesc.