aerul se frământa
între aripile unei păsări
rotind cerul
în jurul ochilor mei
care-și schimbau culoarea
până deveneau întunecați

îmi puseseră masca vieții
dar sub ea
nu mai eram eu
oricât mă strigam pe nume

soarele forfecat se zbătea
cu sufletul meu
atât de greu

degeaba încercam să mă înalț
păream zidită
în neputință

niște chipuri vagi
mă dădeau
hrană păsării verzi

(5 dec. 2010)