astăzi depind de tine
astăzi
de tine depind

bine
zic clipele devin degete
chipul tău
ceață
în timp ce apa de-o parte și de alta
izbește

nu te
mai știu, dar scriu
și lumea se depărtează
de copastia tot mai plină de cruste și sare
până devin
propriul meu soare de cerneală
într-un plin de ocean pustiu

tras de-un pește stihie de-adâncuri
ce vâslește prins de parâmă ca de-un cordon
încolăcit ca o sârmă de mâinile mele păgâne
lăsându-mă pradă spre stele

de mă uită degetele, mâinile, apoi
brațele, trunchiul, vintrele
doar un cărbune
mă mai ține
printre furtuni

aÈ™ vrea
așa de brațele tale strâns
să mă dorești
nu ca pe-un sfânt
nici cum pre îngeri
ci tremurând, flămând
ca pe o lipsă-n cuvânt

(îmi lipsești)