poemul ultim
ți-l închin atent
ești unică și
neasemuită floare
pelinul mă degustă
și-i ca venin latent
singurătatea mă execută
și mă doare

iubirea ta
și chipul blând
mă mângâie în
ceasul de final
trăiesc aiurea
pe pământ
mă iartă și
mă spală de banal

vreau umărul
să ți-l ating
vreau să mă naști
din nou ceresc
înainte să nu
mă sting
poemul ultim ți-l
închin