învăț câte-un pic
cum se moare

de când nu mai știu cum e
să-mi încălzesc mâna într-o alta
care să mă iubească
de când priviri înșelătoare până la os
mă străpung

și-un înger trist vede în carte
cum copacii ninși mă înspăimântă
și trec printre ei lăcrimând
mi-ar ține partea
dar cum
când eu mă abat neștiutor spre rău
și aflu cum toți mă mințiți
nu mai știu să vă dăruiesc înzecit
și nu mai pot iubi un bărbat
care tăcând
mă vinde