Se scurg cuvintele din mine
mă lasă slabă fară minte
în veșnicia clipelor aștept
o bucurie verde cu malul drept.

Tăcerea îmi rupe inima
din rămășițele de stele
îmi adun câteva cuvinte
și-mi pun o brățară cu dorințe.

Pe malul celălalt
un arbore bătrân ascultă,
privește și se încruntă,
nu înțelege o tăcere crudă.

Se mișcă dimineața rece
vin valuri de ore și secunde
nu mai știu ce să fac cu ele,
mă scurg ca o clepsidră.