Nu trebuie să-mi dai nimic în schimb,
Primește azi ce sufletul meu îți oferă
Și pune-n vis, al nemuririi nimb,
Să redevin stăpân, pe clipa efemeră.

Regina mea din lacrimi,stăpână pe suspin,
Primește curcubeul, cunună peste zare
Și mângâie-mi tăcerea, când ție mă închin,
Să știi când plâng și cât de mult mă doare.

Trofee în cenușă din focuri ce s-au stins,
Vor fi din nou, simboluri prin uitare,
Căci ele se oferă, doar celui ce învins,
Renaște după măguri în asfințit de soare

Nu-mi da nimic în schimb, dar vreau să vii,
Cu părul despletit sub razele de lună,
Să nu-mi mai fie teamă de clipele târzii,
Iar visul să devină, o strângere de mână.