Iarăși devin insuportabil,
nedormit, rău
ba lucrez de parcă aș bate un
câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneș, ca o țigară
stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simțind dispreț și milă față de
mine însumi...
Iarăși devin insuportabil,
nedormit, rău,
și iarăși n-am dreptate:
știu bine, n-are sens, nu poate
avea!
Ceea ce fac e rușinos și jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpânește tot mai
mult:
sunt bolnav și gelos...
iertare!