Ploaia-n ferestra


Pe geam imagini ploaia mi-arata si ma-mbie
Sa scriu nebune versuri de dragoste si dor
E buza ta, desenul de stropi ce ma imbie
Spre un sarut de struguri, spre un sarut de foc;
E ochiul tau aievea ce-n ochiul meu priveste,
Cand mana spre camasa-mi duc si o deschid
Las sanul cald afara, spre palma ta, tarzie
Ce a uitat ca gestul sa-l duca la-mplinire
Il simt cald cum tresare-n atingerea placuta
In ploaie sub privirea-ti ce stropii o fac uda
Simt ploapa-mi umezita de-al bucuriei val
Batand a timp si-a venicie. E iarasi ploaie-n geam
Si bratu-ti inconjoara tot lacul, toata ploaia
Pe mijlocu-mi asaza caldura si vapaia
Imagini ce stropii pe geam imi deseneaza
Imi par ca-n vraja ploii toate se intrupeaza
E palma ta, o simt si trupul meu vibreaza
Din valuri inspumate corabia-mi ancoreaza
La tarmul tau in care lianele de dor
Transmit prin mii de fibre in ancora-mi fior
Si astfel ploua-n geamu-mi cu chipul tau, cu gesturi
Imagini desenandu-mi sub pleoape Everesturi
Ce-n abisale piscuri si-n hauri se destrama
E buza ta pe trupu-mi ce urca si coboara
Noaptea muzicala cu a ei simfonie
Doar mie imi sopteste povesti de dor, o mie
Cand la geam pironita, din stropi eu dezenez
Lumini ce vin din ape in tine intrupez.




13 Ianuarie 2010 h: 10.20
Utrecht