Alerg după umbra mea, surâzând.
luminile din jur rămân în urmă,
mă simt de parc-aș fi un gând...
Dar când s-apuc umbra de mână -
dispare-n vag, în urma mea
și n-o mai văd, o simt din spate.
Și fug, cum am fugit, mai departe...
Mă simt un gând ce-apare și dispare,
dar nu pot să mă conectez
și doare.

Din urma mea rămâne umbra,
iar însuși eu zbor spre necunoscut -
o nouă lumină, un nou contur,
de umbră.