Pustiu stam în toracele minunii
Și vremea pe la porți bătea să spargă
Această moarte ce e-n lumea largă
Sub semnul neastâmpărat al lunii.

Și inorogii prin zăpezi aleargă,
Ducând în spate-n nemuriri pe unii.
Dumnezeiasca faclă a genunii
E însă azi un muribund pe targă.

Cunosc tăcerile femeii mele,
O curvă ce a împietrit pe soclu
Din vremuri când erau aceleași stele

Dar cu avere te făceai ca cioclu.
Acum murirea e mai în atele,
Vecia nu o vezi nici prin binoclu.