Se rup bucăți de nori pe cer
Și fulgere nebune decupează noaptea –
Infern de ploaie, ropot de ape și pași
Aleargă-mpiedicați pe alei de lemn uscat,
Înoată.

Frunze de toamnă sub fulgi de lumină,
Crengi de copaci sub braÈ›e de gȃnduri,
Goale È™i triste, plȃng È™i se-nchină.
Turbate de frig, în freamăt de brumă,
Așteaptă.

Străzile mătură hȃrtii È™i aburi de fum,
Se odihnesc pustii, părăsind case și oameni;
Lovite-n obraji de nori, de păsări și bolovani,
Înfășurate-n ger de dimineață, cu umerii goi,
Tremură.

Acum cerul dezleagă și nori, și ploaie,
Cu fulgere nebune, cu frunze rotind aiurea.
Pe străzi pustii de oameni È™i hȃrtii,
Gerul întreabă și glasul dormind într-un tunet
Răspunde.