nu s-a mai întâmplat nimic
din ceea ce ai putea crede

acolo unde pătrunzi cu greu
nu știi dacă ai fost într-adevăr
sau numai ți-ai dorit asta

parcă simți ceva animalic
cum te învăluie și te inundă
transformându-te într-o câmpie pârjolită
ostoită de o adiere purificatoare

te încearcă o senzație sublimă
o preluare inconștientă a pulsiunilor perpetuării
iar himera plăsmuită din frustrări
apare obsesional din neant
împietrită în imuabilitatea flagelării multiplicate
amintind de păcatul originar
de creația divină
revelându-ți vina de a fi

și atunci
fără să vrei

te gândești la moarte
resemnat că vei scăpa de tensiuni și vei fi dus
fără durere
în stare anorganică