Sub palida lumină rămasă prin colțuri
la ora două se poate vorbi în liniște
despre tot ceea ce n-au apucat să spună întemeietorii Romei
la ora două cineva meșterește la broasca secretă
viii sunt morți impregnat de săruri au chipul
șobolani păsări de noapte
ciugulesc luna prăbușită în nămol
pe străzi ochi sparți de cioburile osândei.

Trăiască marile companii petroliere
și cele de transport galactic
- dacă acesta se poate numi metafora zilei -
vine frigul pe plaja pustie
un pitic somnambul face libații nepăsătorului zeu
plaja lumii la ora două piele de rezervă
aruncată prin unicul geam transparent
până unde la ora două
moarte-și scutură nisipul de pe mâinile obosite
nu-i așa se poate vorbi în liniște
despre tot ceea ce n-au apucat să spună
cei de la Los Alamos într-o zi de august
despre tot ceea ce n-a apucat să spună copilul
prea devreme căzut în puțul ascensiunii
la ora două când cineva mai gândește
la animalul sacrificat pe templele ierbii
păsările își depun ouăle în reci cazemate
aburul sângelui tânăr ridică spaima
ascunsă după lucitoare reclame
la ora două ești viu ce gravă umbră
vrea să-ți acoperă chipul mâna streașină ochilor
neîncăpătoare faleza pe care aleargă
în cârje nichelate un pitic somnambul
teama te sparge îndelungcumpănitule
țăndările se opresc în timpane nu mai auzi
cum sângele se revarsă peste retine
nu mai vezi cum mâna se întinde
spre gura ce nu te poate rosti
la ora două suspect numărul unu
dezmembrat în funii demiurgice…