vifor de cuvinte curma,
simfonia dulce-a zilei,
am ramas acum la urma
sa-mi strang punctele idilei...

zamislit la inceputuri,
nastere prea timpurie
am in pantec multe cioburi,
intr-un pix cuprinsul zilei...

si in palma stanga,mama,
soarele inchis in dreapta,
la picioare-mi plange luna,
sus pe crestet sade tata...

si sub degete cu riduri,
cad si mor zeci de cuvinte
adunate-n lant de versuri,
ratacite sau starnite...

si pe gat imi plange ochiul
cu-n suspin de lacrima,
am ramas acum poetul
ratacit in cratima...