Când mintea-mi este goală
Încerc să scriu un pic,
Aș vrea să-mi pice-n poală
O strofă...din nimic!

Să mă gândesc la tine
Nu pot oricât aș vrea,
Odihna, nu mai vine
Ș-afară-i vremea rea!

Cronică oboseală
Deja te-ai instalat,
Se vede că-i a boală,
Mă simt cu Moartea-n pat!

Te-aș mângâia odată,
Cu degetele-mi reci,
Și piei de-aici ciudato
Că văd că nu mai pleci!

Când Gherara mi te strânge
Și simți că nu ai suflu
Iar fața lacrimi plânge
Aici...nu mă mai aflu!

Puterea mi se scurge,
Și m-am un strop de vlagă,
Acu's un duh ce merge
Spre Cer, iubită dragă!