Domnilor Băsescu și Tăriceanu, care nu se poartă la
înălțimea funcțiilor pe care le ocupă.

Mai ieri, în sunet de fanfară
Zeii noi, coborâți din Olimp
Au venit și la noi în țară
Spre-a ne păstori mai mult timp.
Și-au început cu veselie,
Cu-mbrățișări, cu sărutări,
Și cu promisiuni o mie
Pentru toți robii-acestei țări.
Dar nu a fost așa să fie:
Un bilețel a transformat
Atmosfera într-o stihie
Care-a dat totul peste cap.
Altfel cum și printre zei
Ierarhia-i cu tipic
Zeul cel Mare, cu temei
L-a pus la colÈ› pe Zeul Mic.
Dar Zeul Mic a izbucnit:
Așa ceva nu se cuvine !
Ce, Zeul Mare n-a greșit ?
Atunci de ce se ia de mine ?
Și uite-așa, de ceva timp
Se beștelesc, se porcăiesc.
Așa o fi și în Olimp
Ori este tipic românesc ?
Ori cum ar fi nu este bine
Procedând cum au procedat
S-au făcut numai de rușine
Și asta e de condamnat.
Concluzia este doar una:
În ce s-a zis și ce s-a spus
S-a folosit numai minciuna
Și totu-i doar un MARE FÂS !

Când zeii au ceva de împărțit
Tot muritorii au de suferit.