multă vreme m-am plimbat anume seara prin parcuri. tânjeam să întâlnesc
mâini care mângâie o carte. îmi imaginam că sunt oricare dintre personaje.
niciodată autorul. numai de poeți femeile se îndrăgostesc.

ceva din privirea-mi le determina să-și strângă instinctual genunchii. nu a
refuz. mai degrabă fior ce se naște în trup și nu te poți împotrivi. dimpotrivă.
cedezi necondiționat și numai lumina aceasta de neon murdar ce imprimă
fețelor un aer de cadavre abandonate la morgă determină să te controlezi.

a intra într-o femeie este tot una cu a intra într-un tunel. distanțele sunt
anulate de întuneric. incertitudinea transformă spaima în excitație. abia
murmuri pentru că aerul vibrează chiar neatins.

chipul care se holba la tine din geamuri și care singur îți știa numele trece
mai departe. rujul imită buzele. frumusețea este mimată cu fond de ten. o
minimă introducere. de preferat politicoasă. suficient pentru a determina
polițiștii comunitari să creadă că e vorba despre un Cuvânt Înainte.

în definitiv între două stații poți consuma orice capitol

dacă te urci când controlorii nu sunt prezenți nici măcar nu ai nevoie de
bilet. în cursele care se retrag la garaj este totdeauna pustiu în spate. este
suficient să-i faci cu ochiul șoferului iar acesta acceptă să-ți fie complice.
chiar se abate câteva străzi de la traseu. preferă spectacolul oglinzii celui
de-acasă.

tușești discret. îți privești aparent nerăbdător ceasul de mână. comunici un
nr de telefon pe cât posibil inexistent. ar fi păcat să porți responsabilitatea
crizelor de gelozie ale unei soții ce răspunde întâmplător.

un sărut formal
coborârea
apoi ușor grăbit spre casă
oricum vine ploaia în plus mâine
femeile care citesc în parcuri vor deschide cartea la același început

aceia care se pricep știu bine
lectura plăcută are nevoie de somn