Alerg pe coridoarele cuvintelor,
pândesc literele pe la colțuri,
le iau de mână,
le-așez în rafturile sufletului -
în nopțile lui de nesomn;
să mă satur
de respirația lor de fluturi
căzuți pe rugul sincerității…

Alerg pe coridoarele sufletului,
strigând:
‘ Nu pot suci gâtul cuvântului! ’

Dar roua de pe înțelesuri…
rupe noaptea în dreptul meu!