Iubirea e așa ciudată!

Orice ar face cel iubit,

Găsește ea ceva... Și-l iartă,

Ea, inima ce-a suferit...



Nu merita... Dar era dulce,

Era și tandru, iubitor...

Iar amintirea-ncet se duce

Odat’ cu tristul zburător...



Și-un suflet blând, ce iartă multe,

Își cântă trist al său oftat...

-Nu plânge, n-o să te asculte,

Te bucură c-a existat!