Prin anul nouă sute nouă
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă"
Și alte cercuri literare.

Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Eftimiu
Și-a apărut, de Minulescu,
"Romanțe pentru mai târziu".

Visam să cuceresc o lume,
Să schimb humorului tiparul,
Cș publicasem niște versuri
Într-un săptămânal. "Þânțarul".

Vazând directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri
M-a angajat ca secretar.

Redacția era in centru;
O cameră unde-ncăpea
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi și-o canapea.

De joi, când apărea revista
Și până lunea care vine
Redacția era închisă
Și cheile erau la mine.

Directorul, un om politic,
Cu redingotă și cu cioc,
Venea in timpul săptămânii,
Însă duminica de loc.

Așa ca tânăr, cu sperante,
Plutind in sferele senine,
Mi-nchipuiam ca-n toată țara
Nu-i altul mai grozav ca mine!

Și într-o sâmbătă, pe seară,
Plimbându-mi visul pe Lipscani,
M-am cunoscut cu o fetiță
Cam de vreo douăzeci de ani

De parcă Dumnezeu din ceruri
Vrând dorurile a-mi înfrâna,
O nimfă mi-a trimis în cale
Și mi-a șoptit: - Ionică, na!

Nici nu-mi mai încăpeam în piele
De-acest potop de fericiri,
C-avea cosița în inele
Și-n sân, ascunși, doi trandafiri,


Gurița roșie și mică
Și ochii negri, plini de foc,
Ca tot privindu-i mi-era frică
Să nu pleznesc de-atât noroc!

Ne-am dus la cinema, la "Clasic".
Un film cu Eva și Adam.
O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
Că doar prin mâini ne-nțelegeam.

Târziu, cam după miezul nopții,
Ca-un autentic amorez,
Am invitat-o ca să vadă
Redacția unde lucrez.

În cameră, printre săruturi,
Înghirlandate în rondele
Am proclamat-o-ntr-o poemă
Prințesa visurilor mele!

Și dimineața, pe la zece,
Când vream să-i mai dedic o strofă,
Deodată, a bătut în ușă
Directorul! O catastrofă!

ÃŽn clipe de-astea, turbulente,
Tu nu știi singur ce sa faci:
S-ascunzi după birou fetița,
Sau cât mai grabnic să te-mbraci

Și s-a-ntâmplat cum se intâmplă
Când n-ai un pic de prevedere :
Eu, numa-n pantalon și guler,
Și ea cu nudul la vedere!

Directorul, galant din fire,
Privind-o a șoptit:- Scuzați!
Iar eu am spus: - Mi-e verișoară,
Venit-aseară din Galați!

A scotocit printre sertare,
A scos grăbit un manuscris,
Și când fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte și mi-a zis:

- Să nu fii supărat, Ionică,
Insă aș vrea să-ți spun ceva:
Acum trei luni, fetița asta,
A fost și verișoara mea!..."