Mi-e foame, mi-e sete!
Nu de fete,
Nici de vin nici de poame
Mi-e sete, mi-e foame
De bani și de glorie!

Of, ce bine e când ai parale!
Când suni francii 'n buzunar,
Te simți spârnel, ca un călușar,
Îți vine să chiui, să sari,
Să 'ncinzi niște sârbe și niște geamparale,
Să duduie dușumeaua de angarale!

Fermecător e un pol
Pe stomacul gol!
Un sutar
Þine de cald, ca un pieptar —
O țărăncuță albastră
Te 'nfierbântă ca o nevastă.
Dar o mie!
S'o păstrezi în portofel, scumpă ca o fotografie
Dela iubită ori când erai de opt-spre-zece ani.

Banii Cristoase, ce bine e să ai bani!
O, de-aș avea câteva hârtii — numai cinci:
Să-i cumpăr taichii de Paști o păreche de opinci
Maică-mi fustă și papuci.
Să duc nepoțeilor bomboane
Că sunt frumoși și plini la gură de muci.
Lui Goga Octavian să-i fac cadou de Anul Nou
Un toc de oțel și-o călimară:
E poet mare, își iubește ca pe-o amantă țara
Și-o să mă cunune.
Cu șapte-opt sute,
Să 'nșfac ultimele cărți apărute
Goale în geam ca 'n harem niște cadâne.

C'o mie,
Să-i cumpăr unei femei albe o pălărie
Să i-o așez pe cap, ca o coroană.

Pentru mine, numai o cravată de mătase ș'un fulard
Să calc și eu într'o primăvară svelt ca un stindard.
Ultimul cearșaf
Să-l fac praf
Cu prietenii mei la o beție —
Să nu-mi rămână nici pentru-o liturghie.

Bani! Dar de-aÈ™ avea gologani
Cât au acei otomani cu șube și tâmpiți?
O, de-aș avea ruginiți
Cât risipește Dumnezeu seara pe cer,
Aș îmbrăca toți orfanii cari umblă goi pe ger,
Aș îmbuiba, să crape, toți milogii,
Aș da drumul slugilor, — tuturor,
Pe scriitori i-aș îmbăia și i-aș tunde numărul zero
Ca să le piară mătreața,
Aș înzestra și-aș da la casele lor pe toate curvele care plâng după ora trei dimineața.
Soba mea rece și oarbă, ca o baborniță de 90 de ani,
Aș înfunda-o numai cu fișicuri și gologani
Să iasă draci din ea, ca dintr'un motor pus sub presiune.
Fetelor cocoșate le-aș găsi băieți să se cunune —
Aș sătura toți morții cari 'mi cer un colac în vis,
Aș cumpăra pentru toți păcătoșii d'aici întregul Paradis...

Gloria, gloria,
Parșivă muiere,
Cu sânii de mere și gură de miere —
Aș vrea să ies cu ea 'n trăsură la plimbare
Să m'arate toată lumea: ăsta e cutare.
Porcilor cari m'au umilit și m'au vândut
Să nu le răspund la salut.
Chipul meu să-l poarte domnișoare și cucoane
La brățară și 'n medalioane —
Să-mi jefuiască fruntea la orice pas un fotograf
Femeile care m'au respins
Când eram un pârlit de ins,
Să le stropesc cu noroiu, să le pudrez cu praf,
Să le refuz sărutul meu ca un autograf.
Să admir în oglindă propria-mi statuie
Și pe bulevarde tăblițe cu numele meu
Mă roade faima lui Wolfgang von Goethe,
Sunt gelos pe Nichifor Crainic —
Vreau să mă cunun c'o principesă pur sânge.

Gloria, gloria, cocotă frumoasă
Ia-mă de braț și du-mă să tăinuiu cu Regele la masă.
. . . N'am bani nici pentr'o floare, nici pentr'o țigare
Iar glorie nici pe-aceea de-a fi 'nșelat o fată mare...